Marea renuntare

Pasesc usor si liber
pe campul fericirii
Sunt floarea imbalsamata
cu mireasma iubirii
Sunt pomul ce vegheaza
la starea nemuririi.
In calea mea rasare
un odor nepretuit
Medalion suriu batut cu nestemate.
ll port cu mine acum.
Deodata, drumu-i lung
Pasul mi-e mai greoi
O lacrima se-ascunde
In coltul gurii moi.
Ma musca valma
din pieptul intunecat
Capul mi-e mai compact
La poarta fruntii imi bate
un gand:
“M-am separat.”
Ma lepad de medalion
Si nu ma pierd in neputinta.
Lumina din piept imi sopteste apoi
Ca nestematele erau dorinte.

reflexo